Ştefan Ciubotărașu despre anii lui la Liceul ”Mihail Kogălniceanu” din Vaslui
Categoria: [Meleaguri vasluiene]
alte stiri din aceasta categorie
Azi, când se împlinesc 112 de ani de la nașterea vasluianului Stefan Ciubotărașu vă prezentăm un fragment scris chiar de el, dintr-o monografie a Liceului "Mihail Kogălniceanu" din Vaslui, liceu prin băncile căruia a trecut și marele actor român... Surprinzător este faptul că prin acest liceu din Vaslui au mai trecut și Constantin Tănase, Radu Beligan sau Eliza Petrăchescu... Iată fragmentul de care vă spuneam:
„...Talent înseamnă, înainte de toate, sinceritate. Să ai acea facultate înnăscută de a putea fi sincer, atât de sincer, încât să te prindă tot aceea ce faci – fiindcă nu toţi avem acest har, sărmanii de noi! Apoi, ca parte intrinsecă din sinceritate, trebuie să vină neapărat şi modestia, şi, numai după aceea, meşteşugul şi, bineînţeles, controversele despre talent...”
„...La liceu m-am înscris în clasa a II-a (1924-1928), fiind şi aşa destul de răsărit în comparaţie cu tizii mei de clasă. Ţin minte – cum să uit? – că printre profesorii comisiei de examinare figura şi eminentul om de ştiinţă, Ion Simionescu, care mi-a pus nota 8 la naturale. La liceul nostru aveam să fac, de asemenea, cunoştinţă cu câţiva dascăli eminenţi, ca: profesorul Mavrodin, un blajin memorabil, care ne vorbea despre Herder, despre semnificaţia cuvântului „dor” la români, despre comorile
noastre de artă populară..
De fapt, când intrai în liceu, fără să vrei, făceai cunoştinţă cu profesorul de istorie, Tomida, care a cumulat, multă vreme, funcţia de director şi... a cărui mână forte, noi, neastâmpăraţii, o simţeam uneori la propriu, pe culoare, când ne striga din celălalt capăt: „nu te rezema de păreţi!”... De asemenea, ne impunea respect figura delicată a profesorului de matematică, Bălănescu, a profesorului Lichendorf, a cărui candoare faţă de lejerităţile noastre copilăreşti depăşea orice limită. La chimie, am avut un profesor foarte prestant şi cât se poate de zelos în predarea acestui obiect; Tănase, ...la geografie, severul profesor Cazacu – apoi, după profesorul Stolniceanu, care avea un neasemuit dar de povestit, în afară de obiect – profesorul Ştefan Chesim.
Tot ce pot să spun e că, în sânul Liceului „Mihail Kogălniceanu”, a existat, pe vremea mea, un climat favorabil dezvoltării culturii şi talentelor. Liceul scotea, pe atunci, o revistă redactată de elevi, „Năzuinţa”, la care am debutat şi eu cu versuri.
Personal, am organizat în amfiteatrul liceului, un spectacol cu „O noapte furtunoasă”, în care interpretam pe Jupân Dumitrache. Am recitat, de asemenea, aici, versuri de Goga şi Coşbuc, precum şi nişte „cânticele” de
Vasile Alecsandri. Elevii aveau şi preocupări muzicale, cântând şi în corul oraşului şi sportive, practicând atletismul, chiar pe terenul regimentului 25. În oraş, apărea un organ săptămânal „Vasluiul”, la care colaboram şi eu, din umbră, cu nişte cronici pişcătoare, sub pseudonimul „Ciciricea”. Am redactat, de asemenea, cu alt elev, Valer Mitru, o revistă liliput, „Uzinuţa cu umor”, pe care o tipăream cu mâna noastră la librăria Braunstein...
... Vasluiul avea şcoli multe, nu era ocolit de trupe de teatru, de personalităţi literare sau muzicale – dimpotrivă. Sub auspiciul unei „Case culturale”, pe care o conducea un avocat, Meza Corneliu, am ascultat aici conferenţiari ca: Jean Bart, Mihai Negru, l-am auzit lecturând pe Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, George Topârceanu, Ionel Teodoreanu, fără să mai pun la socoteală miracolul George Enescu, care părea anacronic pe mica scenă din Vaslui...
Închei, urând scumpului nostru lăcaş de cultură, Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, tinereţe fără bătrâneţe, corpului său profesoral sănătate şi fericire, iar generaţiilor de tineri elevi, prezente şi viitoare, vremuri bune de pace laborioasă!"
