Era miezul nopții, la jumătatea lunii noiembrie 1582. Un marinar a pășit de pe vas pe docul din portul Alghero, Sardinia. Se crede că navigatorul a sosit din Marsilia, la 447 km peste Marea Mediterană. Ciuma se dezlănțuise acolo de un an și se pare că o adusese cu el. Era deja delirant și suferea de umflăturile caracteristice în zona inghinală. Și totuși, cumva marinarul a reușit să treacă peste paza portului a cărui sarcină era să-i oprească pe cei care aveau simptome. În câteva zile era mort dar declanșase deja un focar în oraș.
La acest moment mulți dintre locuitorii din Alghero erau deja condamnați. Pe baza înregistrărilor oficiale din acea vreme, un istoric din secolul al XVIII-lea a estimat că epidemia a dus la 6.000 de decese, lăsând în viață doar 150 de persoane. În realitate, se crede că epidemia a ucis aproximativ 60% din populația orașului. Au apărut morminte comune, dintre care unele rămân până în prezent... tranșee lungi umplute cu oase de până la 30 de persoane.
Cu toate acestea ar fi putut fi și mai rău. Districtele din jurul orașului au fost în mare parte scutite de epidemie ceea ce era neobișnuit, contagiunea a rămas în Alghero și a dispărut în opt luni. Se crede că totul se datorează unui singur om și la ideia lui de a impune distanțărea socială în comunitate. Este surprinzător să găsim acest medic cu astfel de cunoștințe și idei într-un oraș mic la acea vreme. Acest doctor era înaintea timpului său.
Orașul avea un sistem sanitar slab organizat, o mână de medici prost instruiți și o cultură medicală „înapoiată” chiar și pentru acele vremuri. Doctorul Quinto Tiberio Angelerio avea 50 de ani și se pregătise în străinătate, pentru că nu existau universități la acel moment în Sardinia. Din fericire pentru locuitorii din Alghero, el venea din Sicilia, care suferise o epidemie de ciumă proprie în 1575. Ani mai târziu, doctorul a publicat o broșură, "Ectypa Pestilentis Status Algheriae Sardiniae", în care detaliază cele 57 de reguli pe care le impusese orașului...
Imediat ce l-a identificat pe marinarul care adusese ciuma în oraș, doctorul Angelerio a știut imediat ce se întâmplă. Primul său instinct a fost să ceară permisiunea de a pune în carantină pacienții, dar a fost împiedicat de conducerea orașului care i-a respins raportul și viziunile "apocaliptice". A avut totuși perseverența și până la urmă a reușit să creeze un triplu cordon sanitar în jurul zidurilor orașului, pentru a împiedica orice interacțiune cu oamenii din afară. Inițial, măsurile erau extrem de nepopulare, iar oamenii au vrut să-l linșeze. Dar, pe măsură ce mai mulți oameni mureau, comunitatea i-a încredințat pe deplin sarcina de a controla focarul.
În primul rând, cetățenii au fost sfătuiți să nu-și părăsească casele sau să se mute de la unul la altul. În această direcție, Angelerio a interzis, de asemenea, toate întâlnirile, dansurile și distracțiile și a stipulat că o singură persoană per gospodărie ar trebui să plece pentru a face cumpărăturile, o regulă care ar trebui să fie familiară multor restricții de pandemie de astăzi.
În acele zile când nu existau smartphone-uri și Internet, oamenii au găsit alte modalități de a evita plictiseala totală. Unii oameni s-au urcat de-a lungul acoperișurilor caselor alăturate și s-au întâlnit cu prietenii ca să cânte la chitară și să bea împreună, încălcând reglementările anti-ciumă.
Următoarea a fost regula de șase picioare (2 metri), în care doctorul Angelerio a decis că... "Oamenii cărora li se permite să iasă din case trebuie să poarte cu ei un baston cu o lungime de șase picioare. Este obligatoriu ca oamenii să păstreze distanța una de cealaltă."... vi se pare cunoscută regula asta?...
Doctorul Angelerio a mers și mai departe. El a mai precizat că... "ar trebui adăugată o șină mare la ghișeele din magazinele în care se vând alimente, pentru a încuraja oamenii să păstreze distanța"... și a recomandat că... "oamenii să fie atenți atunci când dau mâna"...
Doctorul Angelerio a înțeles că a boala se răspândește prin contact. Un alt exemplu de măsură luată atunci este stipularea că... "proprietarii de case trebuie să le dezinfecteze, să văruiască, să le ventileze și să le ude". El mai preciza că... "orice obiecte care nu sunt deosebit de valoroase ar trebui arse, în timp ce mobilierul scump poate fi spălat, expus vântului sau dezinfectat în cuptor"...
Toate lucrurile astea au fost impuse acum 432 de ani în urmă... vi se par cunoscute?...
(Sursa: BBC)
COVID-19
