Constantin Antip s-a născut pe 27 octombrie 1925 la Uncești, comuna Zăpodeni, județul Vaslui. După cursurile primare în satul natal, Constantin Antip a urmat studiile secundare la Școala Normală “Ștefan cel Mare” și apoi la Liceul “Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, unde, între 1942 și 1945 a fost președintele „Societății literare” din școală. A studiat apoi dreptul, istoria și jurnalismul, la Iași și București. A început să lucreze în 1945 ca redactor la gazeta „Vreme nouă” din Vaslui, pe care a condus-o apoi din 1946.
În octombrie 1948 a fost chemat în corpul ofițerilor, cu gradul de locotenent și încadrat în redacția cotidianului „Glasul Armatei” (publicație care din ianuarie 1952 și-a schimbat titlul în „Apărarea Patriei”). A început activitatea ca redactor (1948-1951) și a continuat-o ca șef de secție (1951-1953), redactor-șef adjunct (1953-1955), redactor-șef (1955-1959, 1962-1969).
Între 1955 și 1975 a făcut parte din conducerea „Uniunii Ziariștilor Profesioniști, din 1958 până în 1965 a fost redactor șef al revistei „Presa noastră” de la Uniunea Ziariștilor. Articolele acestei reviste aduc în atenția publicului problematica istoriei presei, nu doar a politicii. Iar cu ajutorul fondului de cărți ale Bibliotecii Centrale Universitare din București, scrie despre marile personalități ale României, dezbate subiecte, publică note, critici, recenzii asupra noilor cărți apărute, onorează rolul important al culturii și aduce un colectiv divers și pregătit în redacție.
În 1967 s-a numărat printre fondatorii revistei Magazin Istoric, al cărei redactor-șef a fost până în 1968. Primul număr avea să apară în aprilie 1967 și aborda istoria reală. și nu cea contrafăcută, astfel apar articole despre asasinarea lui A.G. Duca și Armand Călinescu, curiozități din viața doamnei de Pompadour, pasiunile lui Petru cel Mare, secretele piramidelor, etc.
A fost membru în Biroul Comisiei Naționale de Istorie Militară (1974) și, în perioada 1979-1980, președinte al Comisiei Naționale Române de Istorie a Presei. A fost titular al cursului de Istoria presei române, la Facultatea de Ziaristică din București între 1954 și 1984. În 1975 a fost numit directorul Muzeului Militar Central, funcție pe care a ocupat-o până la pensionare, în 1987.
