Ștefan Ciobotărașu s-a născut la 21 martie 1910 în comuna Lipovăț, județul Vaslui, într-o familie de țărani săraci. Părinții, Vasile și Ana Ciobotărașu, mai aveau o fiică, Maria. Neavând pământ decât în jurul casei și o bucată de 40 de prăjini la Chițoc, tatăl s-a angajat frânar la calea ferată și era deseori mutat în stațiile de pe traseul Iași- Bârlad, la Câmpina, Mărășești. A făcut școala primară la Lipovăț, unde " a legat prietenii trainice și a devenit om al pământului, cutreierând fără opreliște câmpul, pădurile, legănându-se de aceste locuri atât de frumoase prin sălbăticia lor".
În satul înconjurat ca o cetățuie de culmi : de dealurile Humăriei, Gherasului, Timofteiului și Coranga, care parcă îl păzesc cu strășnicie, a cunoscut vechile obiceiuri ale satului, pe care le va evoca mai târziu în amintirile sale: "Mi-aduc aminte că-n pruncia mea, luna asta, decembrie, era un fel de lună a miracolelor… Uite-așa, cam pe-acum, începeau copiii să pocnească din harapnic, să-și facă buhaie și altele și să învețe plugușorul. Flăcăii se adunau la repetiții, sub mâna unui staroste, care era și cămărașul trupei și care-și adjudeca și rolul cel mai gras …".
După terminarea claselor primare, părăsește satul natal, dar revine cu drag ori de câte ori are ocazia, în special pentru a arăta copiilor și nepoților săi unde și-a petrecut copilăria.
La îndemnul mamei sale, s-a înscris în particular la Liceul "Mihail Kogălniceanu" din Vaslui învățând după manualele surorii sale mai mici și trecând apoi la cursul de zi, după ce a dat examen pentru două clase deodată. Școala a făcut-o cu greu din cauza lipsurilor înfruntând totul cu un umor nebiruit, făcând haz de necaz, după cum scrie în însemnările sale: "Am simțul umorului în măsura în care am simțul dramaticului. Iar în condiția mea umană, funcția aceasta a umorului, pe care sper că încă nu l-am pierdut, s-ar confunda, de pildă, cu bunul simț. E necesar ca sarea la bucătărie, adică utilizat cu măsură. Dincolo de această zonă devine … trist".
Ștefan Ciobotărașu nu a fost un simplu trecător prin viață.A lăsat în urma sa memorabile interpretări actoricești atât pe scenele teatrelor din România sau la microfonul Teatrului Național Radiofonic cât și în filmele anilor 1954 - 1970.
Ștefan Ciobotărașu a jucat mult și variat , fiind supranumit "actorul celor 300 de roluri", surprinzând prin coloristica gamei. Una din calitățile actorului Ștefan Ciobotărașu a fost aceea " de a umple scena", de a atrage și reține atenția prin naturalețea jocului și modalitatea de abordare a unui rol.
Ștefan Ciobotărașu este, poate, interpretul cel mai fericit al dramaturgiei contemporane. Primește premiul de interpretare masculină la prima ediție ( 1964) a Festivalului Național al filmului de la Mamaia pentru rolul Octavian Sabin din filmul "Străinul". Pentru întreaga carieră artistică a fost răsplătit cu numeroase premii și distincții, cel mai importat dintre acestea fiind cel acordat de statul român care la inclus în categoria artistilor emeriți, însă cea mai de preț răsplată a fost dragostea și admirația cu care publicul său la înconjurat.
În dimineța zilei de 27 august 1970 s-a stins din viață, când mașina trebuia să vină și să-l ducă la Pitești, unde filma în "Așteptarea".
S-a retras discret din viața așa cum și-a dorit-o: "din vis în vis și în exercițiul funcțiunii". Ștefan Ciobotărașu, acest mare actor, cărturar, cu o delicată alcătuire sufletească, cu o mare modestie și sensibilitate, un îndrăgostit de oameni și de natură, a lăsat o umbră nepieritoare în teatrul românesc pentru totdeauna.
(Sursa: Teișorii din Lipovăț)
