Pe 22 mai se împlinește un an de când a murit actorul Costel Constantin. E nascut la Galați dar isi facea vacanțele la Huși de unde era mama lui. Cum de am aflat de aceste lucruri? Am prins un fragment din emisiunea "Ieri Azi Maine" de pe TVR 2 unde spunea de bunicul lui care era șef de haltă la Dobrina. Căutând materiale pentru cartea despre linia Crasna-Huși mi-am amintit acest lucru. Am scris celor de la TVR dar nu mi-au răspuns și am căutat în disperare pe la mulți actori din capitala sau la Teatrul Național din București numărul de telefon al domnului Constantin, fără sorți de izbândă.
Până la urmă m-a ajutat actrița Ana Donosă, hușeancă și ea, actriță la Teatrul de Revistă Constantin Tănase din București care a făcut rost de numărul de telefon. L-am sunat de vreo 3 ori până a răspuns apoi am vorbit aproximativ o oră. A fost singura dată când am vorbit cu el. Printre altele mi-a povestit de vacanțele de la Huși, de gustul strugurilor sau când l-au înțepat viespile și s-a umflat de la înțepături. Mi-a zis de cartea la care a lucrat, carte despre viața lui. Eu am găsit ceva pe net, ca autoare apare Ioana Bogdan iar titlul cărții este "Costel Constantin, un actor printre rolurile sale". Anexez un text din acea carte:
"Am crescut într-o familie foarte unită, de oameni simpli, dar gospodari. Mama mea era din părțile Moldovei. A fost primul copil al unui ceferist, Gheorghe Bozianu. Bunicul meu după mamă a fost "șef de gară" cu chipiu și steguleț, de strajă într-o gară mică, mică de tot, de fapt o haltă, lângă un canton așezat la gura tunelului prin care se intra cu trenul in orașul Huși. De dragul "gării" sale, bunicul și-a botezat prima fată cu numele haltei, Dobrina. Când mama era mică, toată familia o alinta Dobrița, un alint de la Dobrina, nume frumos și mai ales nemaiîntâlnit la o fată și Dobrița a rămas! Așadar, mama e născută la margine de Huși. Când Dobrița a devenit domnișoara Bozianu, familia ei s-a mutat la Galați, unde mama l-a cunoscut pe tata, căruia ea ii spunea, cu drag, Sandu. Tata a fost muncitor la Uzinele Metalurgice din Galați, siderurgist. O meserie grea! Mă uit adesea la o fotografie cu el, e un instantaneu surprins într-o hală mare, in care tata, într-o salopetă, întorcea cu niște clești uriași o foaie de tablă incandescenta mai mare decât el. Din păcate, l-am pierdut la 14 ani."
Aici în text apar două sau chiar trei greșeli. Eu când am vorbit cu el la telefon mi-a zis ca pe bunicul lui îl chema Dumitru, nu Gheorghe. Am notat asta pentru că stăteam cu pixul în mână atunci când am vorbit cu el ca da prind cât mai multe informații si sa nu le uit. Ulterior l-am căutat pe Dumitru Bozianu în arhivă și l-am găsit de doua ori... o dată că șef de haltă la Dobrina și o dată cu nu mai știu ce funcție la Galați. Asta ar fi prima greșeală. A doua, la intrarea în halta Dobrina nu este niciun tunel și nici nu a fost vreunul pe linia Crasna-Huși. În plan da, au vrut sa facă un tunel in zona Dobrina dar nu s-a mai realizat. Cred că el a rămas cu ceva în minte pentru că acolo la câteva sute de metri de haltă trenul trecea ca printre niște pereți, unde au săpat muncitorii in deal ca să facă loc liniei. A treia greșeală: spune ca Dobrița Bozianu când a ajuns domnișoară, familia ei s-a mutat la Galați. Tind să cred că doar ea a plecat, atâta timp cât Costel Constantin mergea în vacante la Huși, la bunicul său.
Cătălin Balan
